Pentru Tatiana Ernuțeanu, cuvintele au puterea de a adăuga un nou layer fondului imagistic. Poate asta a făcut-o să treacă dincolo de bariera paginii de carte, spre o lume mai vizuală, fie că e vorba de colaje sau ilustrații. O inspiră lumina, de mai multe tipuri, ocaziile trăite sau pierdute. Mereu în contradicție cu mult prea autoproclamații poeți și cu ce se caută în materie de mesaj, poezie, simțire. 

Tatiana a publicat două volume de poezie – Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra (Ed. Eikon) și Buletin de știri blues (Ed. Tracus Arte). Poemele ei au apărut în numeroase reviste literare din România și străinătate (Germania, Israel, Peru, Spania, Portugalia, SUA) și în câteva antologii de poezie. A fost invitată în fiecare an, de la debut, la Festivalul Internațional de Poezie de la București. De asemenea, a avut numeroase lecturi publice. Este creatoare de colaje analog, ilustrații poetice, carți poștale și tapiserii brodate. Semnează o rubrică în revista Forbes Life, din 2018, care se numește Chicstalgia.

O găsești pe https://www.facebook.com/tatiana.ernuteanu și pe Instagram la https://www.instagram.com/tatianaernuteanu/

un interviu în exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective

Pentru cei care nu te știu – cum ai descrie personajul Tatiana – poet, artist, scriitor, jurnalist sau toate la un loc?

Mă feresc de apartenențe și nici nu mă iau în serios, două note personale, printre puținele pe care le apreciez la mine, dar și la alții, recunosc. E caraghios să te bați cu pumnul în piept că ești una sau alta. Sunt sătulă și plictisită, chiar, de atâția autoproclamați. Consider inflație, nu mai e nevoie de încă unul. Ce e de spus este că nu pot să stau într-o zonă și nu e o chestiune de autopropunere, nu e o acțiune premeditată, ci mai degrabă are de-a face cu maniera pe care o simt eu la un moment dat potrivită de a spune ce vreau să zic.

O să lasăm poezia mai la urmă. Zi-ne acum despre zona ta de hand made și cum ai ajuns să îmbini versurile cu creațiile tale manuale (colaje, cărți poștale, tapiserii, ilustrații?

Pentru mine, cuvântul alături de imagine este o creație dublă. Textul poate lămuri ceea ce nu mereu e vizibil într-o imagine, iar imaginea poate arăta ceva ce textul nu poate. Cuvintele au puterea de a da o nouă expresie grafică fondului imagistic, dincolo de nivelul lor metonimic. Cam asta mă leagă de practicile poetico-vizuale pe care le abordez.

Cărui gen de om se adresează, cam cine sunt clienții? Și care ar fi diferența față de ce se întâmplă în afară pe zona asta de artefacte unice / hand made?

Oricât am încerca să eludăm, pe români nu-i prea inundă nici emoția, nici efemerul, nici individualitatea, nici gândirea larger than life. De aici lucrurile se contractă. Mai degrabă, românul e doritor să-și cumpere un tablou în serie, de la magazin, pe care îl mai au în sufragerie doi prieteni, pe care îi admiră, decât să meargă la un târg de artă sau să ia de la un artist o ilustrație sau un print. Mă întrebi de afară? Afară, pe unde am văzut și pe unde am prieteni, partea asta de design, ilustrație, tapiserie brodată, colaje, aceste forme artistice sunt privite cu mai multă încredere și entuziasm. Nu cred că m-aș hazarda dacă aș spune că acest mod de raportare la acest tip de obiecte este strâns legat de nivelul de educație estetică al fiecăruia, de felul în care și-a cultivat sau nu emoțiile, până la urmă de gradul de cultură.

#original

În Franța, un exemplu, broderia manuală este foarte apreciată, majoritatea brandurilor de pe platformele internaționale de shopping care propun haine cu broderii manuale sunt sută la sută franțuzești, ca atare, acolo e natural să porți sacouri, t-shirt-uri sau rochii cu cuvinte brodate. La noi, broderia a fost repudiată ca aparținând unui timp căruia nu ii mai aparținem. La fel de natural în Franța este să colaborezi cu artiști, care fac astfel de chestii, pentru colecții capsulă de obiecte pentru librării, pentru vitrine, pentru cafenele and so on. În Germania, Suedia, Belgia, printurile, colajele, ilustrațiile minimalist – artistice fac parte din set-up-ul oricărei locuințe. Am așa o oarecare jenă în a o spune, dar chiar România nu e deloc cool cum se pretinde. Mai degrabă e ostentativă, previzibilă, demonstrativă, flagrantă, mimetică.

Clienții mei sunt în cea mai mare parte oameni tineri, curioși, mișto, originali, umblați prin diferite medii, deloc tributari valorilor de dată instagramabilă. Mă bucură să observ o comunitate în creștere de la săptămână la săptămână în jurul meu de astfel de oameni.

De unde îți vine inspirația sau mai degrabă, cum alegi mesajele / cuvintele potrivite pentru fiecare lucrare?

Mesajele pe care le aleg sunt cele de care eu aș avea nevoie. Mă inspiră lumina, de fapt anumite tipuri de lumină, cea diurnă gri, dar clară, și lumina roșie de cârciumă obscură, muzica, ocaziile trăite, cât și cele pierdute și câțiva artiști Cy Twombly, Jean Cocteau, Meret Oppenheim, Montgomery și Kosuth.

Cam cât de mult lucrezi pe săptămână la ele și care e procesul, de fapt? Cât de greu e să le produci?

Lucrez în serii limitate. Nu agreez ideea de a face pe bandă rulantă astfel de produse, chiar dacă mai există cerere. Nu sunt ușor de produs niciunele. Colajul poate părea o treabă simplă, dar colajul înseamnă mai mult decât niște chestii decupate și asamblate, broderiile manuale necesită și ele mult timp, atenție, e o muncă manuală laborioasă, ilustrațiile, la fel. Materia primă e și ea o resursă importantă, folosesc materiale cât mai naturale, calitative, de la tuș la ață, hârtie, carton sau țesătură.

Nu te-ai gândit la un site dedicat? Sau să încerci să le plasezi în magazine?

Am mai primit sugestia asta cu site-ul, însă pe moment nu m-am oprit asupra ei. Nu am încercat sa le bag în shop-uri, pentru că eu detest să mă autopropun. Prefer să aștept o viață decât sa inițiez. În cazul de față, n-am așteptat mult, căci am primit propuneri de la două art & design shops cu care sunt în discuții.

Sigur ai sau ai mai avut și alte idei antreprenoriale. Care ar fi alea, dacă ai avea posibilitatea?

Din capul locului, nu sunt deloc un bun antreprenor. Nici nu mi-am propus, nici nu cred că mă recomandă tipologia. Idei am, dar la acest moment nu pot fi susținute și de realitate. Unele ar avea nevoie de resurse materiale, de care nu dispun acum, altele de multă consecvență, pe care nu o am. Sunt adepta discuției la obiect, așa că prefer să mă limitez la ce fac acum.

Cât de greu este să te întreții din ceea ce faci, vorbesc aici și de partea de hand made, plus celelalte activități ale tale?

Nu este la îndemână deloc să trăiești din asta decent, cel puțin în România, dar nici nu mă plâng. Mă oftic mai mult pentru noi, categoria asta de oameni, care scriem, desenăm, bricolăm chestii, că e nevalorizată, că e cumva nevăzută, că nu contăm. Asta mă supără mai mult. Și mă mai supără ceva teribil, comentariile tipic românești la orice forma de creație: “eu aș fi făcut filmul x așa”, “ eu aș fi scris finalul cărții așa”, “ eu aș fi făcut asta cu roz nu cu bleu”. Inepțiile astea fără sens, caci n-are niciun sens să spui ce ai fi facut tu în creația altcuiva că nu e a ta, mi se par dureros de dezarmante cu privire la gradul de întelegere, inteligență, autosuficiență…

Și un pic de poezie la final – ce mai scrii, pe unde și ce pregătești să mai publici?

Scriu la un nou volum, o carte experimentală. În rest, public unde sunt invitată. Nu-mi trimit poemele pe la redacții literare, căci iarăși mi se pare ridicol să te autopropui și să crezi despre tine ce probabil crezi când faci asta. Asertivitatea mi se pare exact opusul poeziei. E drept că pentru mine poet nu e o titulatură a celui ce a publicat, știu câțiva oameni cu adevărat poeți și n-au publicat un rând, și nici prin cap nu le-a trecut asta, și știu și de ăștia care se numesc poeți doar pentru că au scris câteva volume, dar în rest nimic nu-i girează că poeți.

Zi-ne ultima poezie mișto descoperită, ce ți-a plăcut la ea? Dar ultima / ultimele piese?  

Ah, nu știu dacă e chiar ultima poezie citită, fiindcă citesc zilnic poezii, dar e citită recent. Fire and ice – Robert Frost. Îmi plac poemele a căror idee profundă este exprimată printr-o simplitate a formei de expresie. The Troublemakers – Get Misunderstood, Vendredi sur Mer- Les Filles Desir și Michelle Gurevich- Kiss sunt piese descoperite recent, care îmi plac.