Weekendul acesta, timp de 3 zile, pe 25, 26 și 27 octombrie, are loc la Ploiești festivalul de arte Talpa Iadului. Vom avea parte de concerte, modă, poezie, dansuri, expoziții și multe surprize, toate puse cap la cap de Cătălin Munteanu.

„Formula festivalului este aceeași de la prima ediție. Concerte, poezii, prezentări de modă, expoziții, ateliere și tot așa. În asta constă farmecul festivalului și așa o să fie tot timpul. Provocarea este să facem din tot acest amalgam o lucrare artistică. Acum avem o hală foarte frumoasă și sper ca decorul să surprindă în mod plăcut publicul.” – Cătălin Munteanu

Cât de greu este să faci un fest de unul singur pentru un public care intră în case la ora 20? Ce ar putea fi îmbunătățit? Cătălin este mare fan Depeche Mode, om de munte și fotograf, pasionat de călătorii, bicicletă, prieteni, animale și mai ales artă, de unde și ambiția lui de a face un festival cu un nume care i-a venit pe limbă în urmă cu 20 de ani. L-am luat la descâlcit despre tot ce se va întâmpla în weekend la festivalul Talpa Iadului și nu numai.

un interviu din seria #perspective

Cum ți-a venit ideea organizării unui festival în primul rând? Zi-ne mai multe despre istoria sa.

Salut! La mine cam totul este impulsiv și instinctiv. În general îmi place să organizez lucruri, așa că atunci când mi-a venit ideea, deja m-am apucat de treabă. Dorința unui festival de arte o am din adolescență, doar că atunci chiar nu aveam resursele necesare, așa că a rămas undeva în urmă acest gând. În vara lui 2022 am fost la primul concert al fetelor din Axarcana, mi-a plăcut adunarea de puști de acolo și mi-am spus, hai să vedem ce se poate face.

De unde numele acesta – Talpa Iadului? Nu ai avut probleme cu el?

Numele a apărut tot acum 20 de ani, când am avut prima dată dorința de a face un astfel de eveniment. Exista un local foarte fain în Ploiești, Highlife se numea și mergeam des acolo. Într-o seară, cu un bun amic, încercam să găsim nume pentru presupusul nostru festival. Ideea de a face un festival dedicat artiștilor începători, ne-a făcut să ne gândim la cel mai de jos loc posibil. Iar Talpa Iadului este acest loc. Ni s-a părut și amuzant și pertinent. Au trecut anii, numele a rămas, iar acum avem și festivalul.

Depinde ce înțelegem prin „probleme”, pentru că probleme reale nu am avut, însă da, ne lovim la tot pasul de mirare, refuz, groază și alte cele. De ce? Nu știu, personal nu văd nimic extravagant aici. Este doar un nume și atât. Pe cale religioasă, toți știm că există Talpa Iadului. Dacă doar dacă spui numele locului, nu înseamnă că vrei să ajungi acolo, că efectiv crezi în acest loc și tot așa. Personal mi se pare cu mult mai nepotrivit să-ți numești copilul Atilla, știind că Atilla a fost cel care a cauzat distrugerea imperiului Roman și a aruncat omenirea într-un mileniu de întuneric. Dark Ages mai exact. 1000 de ani fără apă caldă mai pe scurt. De la căderea Romei, până la Renaștere. Atilla știm sigur că a existat, iar unii oameni își numesc așa copiii. Talpa Iadului, este doar un loc fictiv, nu ceva real. Iar arta în general pleacă din imaginație, deci este cumva tot fictivă.

Revenind la subiect, să spunem că da, lumea este reticentă. Aș spune că doar cei superficiali, cei care nu au cu adevărat coloană vertebrală și fac lucruri doar pentru „a da bine”. Un om integru și serios, nu se bușește de o plăsmuire și o interpretare artistică. Mai multe despre numele festivalului am scris pe site, vă invit să citiți.

Cât de greu este în 2024 să faci un festival independent și cum de nu reușești să găsești sponsorii potriviți?

Nu are nimic special 2024, oricând este o provocare să pui la cale un eveniment. Din fericire avem încă de la prima ediție câțiva parteneri de încredere, care ne ajută cu materialele promoționale și afișabilele, așa că este o bază în care ne putem încrede. Periodic apar persoane care sprijină cu resurse personale festivalul și în final, reușim cumva să-l ducem la capăt binișor. Bineînțeles că totul este foarte limitat, pentru că nu dispunem de fonduri și buget. Dacă trebuie să cumpăr un prelungitor, îl iau din magazin, dacă trebuie să iau apă pentru voluntari, la fel. Plata artiștilor este mereu o mare provocare, pentru că singura sursă de bani, este vânzarea de bilete, vânzare care niciodată nu a mers prea bine. Însă cu fiecare ediție, avem mai mult public și sper eu că la un moment dat totul se va regla.

Sună a festival axat pe rock și metal, zi-ne de fapt care e specificul festului?

Este un festival de arte. Principalul element este fuziunea dintre artiști și public. Să se cunoască între ei, să se împrietenească și de ce nu, să colaboreze. Da, avem mult rock, iar principalul motiv este pentru că formațiile de rock sunt cele care se înscriu la festival și muzica rock este probabil cea mai potrivită muzică în ceea ce privește sentimentul de libertate. Iar când spunem rock, nu ne referim doar la metal, ci și la alternativ, gothic, blues și tot așa. Avem și synth-pop și muzică electronică, dar într-o măsură mai mică. De ce? Probabil că nu există la fel de multe formații bune care să cânte aceste stiluri.

La ce să ne așteptăm anul acesta, ce e diferit față de edițiile precedente? Zi-ne câteva atracții la care trebuie să fim musai prezenți.

Formula festivalului este aceeași de la prima ediție. Concerte, poezii, prezentări de modă, expoziții, ateliere și tot așa. În asta constă farmecul festivalului și așa o să fie tot timpul. Provocarea este să facem din tot acest amalgam o lucrare artistică. Acum avem o hală foarte frumoasă și sper ca decorul să surprindă în mod plăcut publicul. Să meargă totul bine, să nu fie întârzieri, să nu fie rând la baie și să funcționeze bine scanarea biletelor. Fiecare act artistic în sine este frumos, iar artiștii știu bine ce au de făcut. Provocarea este să avem totul pus la punct în jurul acestor acte. Iar aici este vorba de organizare, care este în mare făcută doar de mine și normal că dau rateuri, plus câțiva prieteni care mă ajută și o mică echipă de voluntari. Toți încercăm să facem cât mai bine și ne dorim mult acest festival, așa că dacă ceva nu iese bine, vino și ajută-ne.

Cum e publicul ploieștean față de alte orașe, cum îi vei convinge să vină pe Strada Laboratorului?

Publicul ploieștean este în casă la ora 20:00. Cum îi convingem? Pe unii instant, pe alții niciodată. Mai sunt și cei care se tot gândesc, să vin, să nu vin. Eu le zic să vină! Un astfel de eveniment mai rar se organizează la noi. Și când spun la noi, mă refer în România, nu doar la Ploiești. Da, este mic evenimentul, nu vom avea mii de participanți, însă dacă reușim să-l creștem, să nu uităm că Ploieștiul dispune de spații industriale de mii de metri pătrați. Fără probleme putem găsi locul potrivit pentru 10.000 de participanți. Acum totul este de ordinul zecilor și sutelor, nu miilor. Însă distracția o să fie omniprezentă. La această ediție avem formații cunoscute și artiști care nu au mai cântat niciodată în Ploiești. Chiar merită să-i vedem! Decoruri interesante, multe activități și ateliere și șervețele la baie!

Cum vezi peisajul cultural din Ploiești dar și din România în general, ce ai schimba dacă ai putea?

Acum în octombrie chiar sunt multe evenimente artistice în oraș, aproape că ne facem concurență unii la alții, ceea ce nu este practic. Ar trebui o organizare generală a evenimentelor în așa fel încât să nu ne batem pe public. Nu știu ce aș schimba, probabil ar trebui un fel de comisie culturală, care să gândească evenimentele ceva mai artistic și mai dedicate orașului. Să atragem și public din afara orașului, iar asta este dificil fără o anume personalitate a evenimentelor. Este nevoie de timp și mult consens din toate părțile. Și să nu se mai arunce aiurea banii publici. Poți face lucruri frumoase și fără mulți bani.

Ce mai faci tu în general, pe lângă organizarea de festivaluri, din ce trăiești, pe unde te plimbi? Ce activități și locuri ne recomanzi?

Mereu spun că nu fac prea multe, însă lumea din jurul meu nu este de acord. Nu sunt angajat și probabil nici nu o să fiu. Sunt om de munte și fotograf. Organizez drumeții în munții patriei și ture foto în Țara Galilor sau Islanda. Merg cu bicicleta și mă uit urât la mașinile astea care au acaparat orașul și nu mai ai nicăieri loc de ele. Am o sală de escaladă și îi îndemn pe oameni să meargă pe jos și să-și lase copiii să se încalțe singuri. Recomand renunțarea la mașină, spălatul pe mâini, urmarea unor pasiuni, iubirea față de oameni și animale, prețuirea vieții, să nu ne speriem aiurea de un gândac și mereu să ne facem timp să citim, să bem ceai și să luăm masa cu prietenii. Recomand și susținerea acestor prieteni.

Știu că ești mare fan Depeche Mode, pe când un eveniment / fest dedicat lor sau măcar synth pop-ului?

Da, Depeche Mode este principala mea pasiune! Am organizat primele petreceri tematice încă din 2002-2003. Ultima cred că a fost înainte de pandemie. Suntem un grup mare de fani care mergeam în toate orașele din țară la aceste petreceri Depeche Mode. Dacă cineva organiza la Cluj-Napoca sau în București, mergeam și după ei veneau la Ploiești când organizam eu. Însă acum avem toți o vârstă și nu mai putem să colindăm la fel de mult, așa că participarea este mai scăzută. Sunt și puști care ascultă Depeche, însă tinerii de azi nu prea au acest cult al mersului în cluburi și să dansezi toată noaptea. Iar petrecerile DM fără dans, nu au niciun farmec. Așa că nu am mai organizat de ceva ani. Însă la festival, cu siguranță o să ascultăm și Depeche Mode! Voluntarii știu deja bine repertoriul formației, pentru că zilnic ascultăm când lucrăm la amenajări.