Deoarece ADfel continua frumos an de an, anul acesta la cea de-a noua editie m-am lasat condus de Marin printre toate activarile de pe terasa Fabrica, ascultand cuminte fiecare poveste in parte.

M.C.: Explica-mi, te rog, ce-avem aici in poarta? Astea-s niste cutii goale?

M.P.: Nu! Aici e o perspectiva, un potential. E prima parte din ce va avea EuroMiniStorage in terasa si azi, si tot restul saptamanii, adica demonstrarea claim-ului ca depoziteaza orice, chiar orice. Chiar-orice-urile se vor schimba!

M.C.: Ei sunt depozitarii acestui eveniment?! In sensul asta?

M.P.: Si depozitarii unor premii surpriza aici la Fabrica, pe parcursul ADfel.

M.C.: Ok, hai sa si intram!

M.P.: Hai!

M.C.: „Hai la joaca”?! E de la voi asta?

M.P.: „Hai la joaca” e de ieri. Ieri au fost 27 de organizatii nonguvernamentale, care au transformat lumea in ceva mai bun, intr-un mod neconventional. Aceste ONG-uri si-au demonstrat claim-urile intr-o modalitate absolut originala.

M.C.: Aha.

M.P.: Aici sunt ADfel Galleries, 36 de lucrari internationale cu diverse studii de caz. Au fost adunate de la agentii romanesti, de la festivaluri internationale si prezentate aici, pentru a proba inca o data amploarea neconventionalului.

M.C.: Ok. Dupa galeria asta il gasim pe domnul de la TUC.

M.P.: Dupa galeria asta si peste tot prin terasa il gasim pe unul din oamenii TUC. Buna ziua!

TUC: Buna ziua!

M.P.: Ce ne-aduceti?

TUC: Este vorba despre TUC care nu doar ca-ti ia pofta de mancare dar pare ca-ti si face pofta de mancare, in sensul ca nu te mai poti opri. Intelegi?

M.C.: Ha, ha, ha!

TUC: E incredibil! Pe langa asta, popti castiga o pereche de ochelari de soare, de la colegele mele…

M.P.: Zeci de perechi…

TUC: Da. Zeci de perechi sau un pachet de biscuiti TUC.

M.P.: Mai mare…

TUC: Da, da, mult mai mare!

M.C.: He TUC my heart away!

M.P.: He TUC my mind away!

M.C.: Ce-avem aici? Domnisoarele sunt de la Playboy?

M.P.: Domnisoarele sunt intr-adevar de la Playboy dar cu stomacul plin e altfel. Multumim TUC!

TUC: Cu placere!

M.P.: Urmatoarea statie e Playboy, cu un blind date pe bune. Pe o parte intra fetele iar pe cealalta parte intra baietii si-au la dispozitie cele mai importante lucruri anume 3 minute si intuneric.

M.C.: Aha, adica e setat cadrul. Putem sa aruncam o privire?

M.P.: Sigur ca da. Poti sa faci o poza, o sa iasa neagra.

M.C.: Vad ca intrarea e mult in spate. E cineva aici?

M.P.: Nu e momentan. Suntem doar noi…

M.C.: Hai sa vorbim si cu domnisoarele.

M.P.: Hai! Ce serviti astazi aici?

Playboy: E vorba de-un blind date pe bune. Trei minute petrecute in compania unei persoane complet necunoscute, timp in care incercati sa va cunoasteti. Tu incerci sa seduci persoana de langa tine iar persoana de langa tine incearca la randul ei sa te seduca. E un test, o provocare. De-aici distractia!

M.P.: Am inteles.

M.C.: Proiectul asta e de la revista sau…

M.P.: Nu, e de la divizia de parfumuri: Playboy fragrances, mai precis Playboy #generation.

M.C.: Asa, asa… E o usoara confuzie in mintea mea ca m-asteptam sa fie revista.

M.P.: E o confuzie semi-buna, te duce cu gandul la ce trebuie!

M.C.: Ok. Multumim! Unde ma mai duci Marin?

M.P.: Dupa Playboy vine ceva foarte rece. Gelato d’Amore, care au gelato si nu-nghetata si gusturi, nu arome!

M.C.: Cum adica?

M.P.: E foarte importanta diferenta asta. Ei au inghetata care e „hand made” si care este neconventional de buna, facuta din chestii naturale si foarte gustoase.

M.C.: Asta?

M.P.: Asta-i Tomi-ul inca static si care e cu extra-hotness si d-aia vine cu extinctoare langa. Pe urma e partea a doua din TUC, unde castigi ce ti-a promis domnul de la intrare. Totul e-atat de galben!

M.C.: Si ce se-ntampla?

M.P.: E un test de personalitate. E un ADfel de test de personalitate. In functie de niste chestii, iti spune alte chestii.

M.C.: Am inteles. Zuzu?

M.P.: Daca vezi pe cineva impartitnd un milkshake zuzurias, ca asta, inseamna ca e facut cu noul lapte Zuzu, la 1,8 litri. Il comanzi de la bar si-l imparti cu toata masa, asta daca binenteles ajung toti cu paiele inauntru.

M.C.: Am inteles. Despre ce era vorba in chestia aia cu gheata si rechinul de mai devreme?

M.P.: Se-ntampla asa: o data pe ora vine rechinul pe scena, in avampremiera Shark Week, si face un concurs pe teme rechinesti – cea mai mare muscatura, cea mai nemiscata reactie la gheata.

M.C.: Aha.

M.P.: Daca te uiti bine pe la colturi, foarte ascunse, cum ar fi chiar asta langa care stati voi, poti sa gasesti alte cutii EuroMiniStorage precum cele de la poarta. Cutiile astea pot ascunde din cand in cand cate o bere sau cate un potential de bere, adica o halba cu care te duci la bar si-ti ridici premiul.

M.C.: Aha.

M.P.: Azi in spatele terasei nu mai e nimic, am incheiat cele trei zile culturale in care au fost cele 27 de ONG-uri. Cam asta azi. Maine mai vin eMAG, Raiffeisen si TUC cu alte cateva idei interesante si raman pana duminica.

M.C.: Ok. Fata de anii trecuti, acelasi trafic?

M.P.: Fata de anii trecuti, mai multi oameni. Cel putin in astea prime 3 zile, de doua ori mai multe organizatii, oameni care beau mai multa bere…

M.C.: Oamenii? Din agentii, clienti, aspiranti la joburi?

M.P.: Vin oameni care vor sa faca pe brandurile lor chestii misto, ei lucrand in agentii sau pentru diferite branduri. Vine mult public din industrie, oameni care vor sa vada publicitate facuta mai destept si mai interesant decat o vad de obicei sau la mall. Dar nu ei sunt majoritatea, ci oamenii care stau de obicei la o bere in Fabrica si care acum vin pentru ca in jurul lor se intampla si ceva organizat.

M.C.: Ok. Frumos. ADfel-ul ca de obicei nu inceteaza sa ma surprinda. Imi place de fiecare data atmosfera aparte. Iti multumesc ca mi-ai explicat pe-ndelete mecanica fiecarui proiect in parte. Succes pe mai departe!

M.P.: Placerea a fost de partea mea Domnule!