Am descoperit recent un scurt interviu cu Joseph LeDoux, un specialist american in Neurostiinte, ale carui cercetari s-au orientat in principal catre studierea proceselor biologice privind emotiile si amintirile si in mod special mecanismelor creierului privind frica si anxietatile. Interviul ne-a placut atat de mult, prin prisma relevantei pe care o are pentru industria de Marketing si Comunicare, incat il redam mai jos.

Ne putem oare gandi ca Amigdala este locul a ceea ce Freud a numit Inconstient?

Este adevarat ca Hipocampusul trebuie sa aiba o colectie constienta de evenimente trecute si ca Amigdala participa la constituirea memoriei inconstiente dar nu ar trebui sa asociem aceasta cu conceptul Freudian., pentru ca asta adauga un bagaj suplimentar.

Amigdala este un procesor inconstient pentru ca pur si simplu nu este conectata cu sistemul constient. In conceptia Freudiana, pe de alta parte, ceva inconstient a fost candva constient dar fiind provocat de anxietate a trecut in inconstient. Amigdala primeste direct sensul informatiilor si invata si acumuleaza informatie intr-un mod independent. Acea informatie controleaza raspunsurile emotionale.

Conectivitatea e foarte ridicata. De exemplu un sobolan reactioneaza la o pisica, fara vreo alta invatatura prealabila, inghetand, crescandu-i tensiunea sanguina, pulsul si frecventa respiratiei, producandu-se eliberarea hormonilor de stres dar va reactiona similar si la un stimul asociat cu o pisica. Concluzia ar fi ca daca nu invata CUM sa-i fie frica, Amigdala nu stie CE sa faca. De fapt ea nu invata ce sa faca in general ci mai exact ce sa faca in raspuns la un anumit stimul si binenteles la ce stimuli sa raspunda. Deci e vorba de invatare si de o memorie, pe care noi o numim implicita, in care nu e nevoie sa ai niciun fel de constiinta implicata.

Pe de alta parte in Hipocampus e nevoie sa avem memorie constienta. Deci Hipocampusul si Amigdala participa la memoria constienta si respectiv inconstienta dar nu in sens Freudian. O cu totul alta parte a functionarii Amigdalei este aceea ca atunci cand ea este activata si se produc si elibereaza toti acei hormoni aceasta furnizeaza informatie pentru anumite parti din Hipocampus si le permite acestora sa inmagazineze informatie intr-un mod mult mai eficient si mai puternic. Prin urmare stim ca amintirile cu incarcatura emotionala sunt inmagazinate mult mai “viu” decat alte tipuri de amintiri. S-a presupus in trecut ca acestea sunt mai exacte din punct de vedere al informatiei dar de fapt noi stim acum ca nu este asa, sunt doar mai “vii” si mai puternice in sens personal si ca de fapt pot fi extrem de inexacte.

Acest lucru a fost evidentiat in studii in legatura cu dezastre naturale sau chiar cu ocazia prabusirii navetei Challenger. O multime de oameni au fost martorii acelei explozii in direct si au fost examinati de psihologi specialisti aproape imediat dupa aceasta, despre ce anume au experimentat la momentul respectiv. La un an dupa aceea au fost studiati din nou iar raspunsurile lor au fost complet diferite, fata de ceea ce si-au amintit in varianta “originala”, iar aceste raspunsuri s-au schimbat si mai mult dupa cativa ani.

Deci ca o concluzie, ceea ce ne amintim nu este neaparat ceea ce am experimentat initial. Cu alte cuvinte, acuratetea amintirilor se schimba peste timp dar puterea lor in termeni de sentimente/emotii subiective ramane la fel intensa.