Surprize, surprize! Lidl by Lidl.

articol de Marian Costache

Nu stiu daca ati observat dar in promovarea Lidl a iesit usor-usor in fata un agregator de directii si/sau experiente – surprize.lidl.ro – in jurul caruia s-a centrat in mod natural comunicarea in ultimii ani. Cand credeam ca nu mai avem mare lucru de invatat de la un site web de companie, iata ca vine un retailer si dintr-un unghi ce parea foarte ingust ne invata meserie. Surprize.lidl.ro este dupa toti savantii straini mai mult un portal, decat orice altceva, dar este unul muncit pas cu pas, sau “lidl by lidl”, ca sa citez un prieten.

Din ce-a facut Lidl in aceasta vara, in pagina de Surprize, doua proiecte ne-au atras atentia, asta poate si pentru ca le-am vazut pe strada. Este vorba despre Gelatelli si #trecipeproaspat.

Daca la Gelatelli lucrurile sunt relativ simple, in cadrul acestei sectiuni anuntandu-se o serie de evenimente/concerte, ca de altfel si o promotie cu inghetata, pe plajele din Mamaia, la #trecipeproaspat lucrurile sunt mult mai complexe.

Despre blockchain si trasabilitate s-a mai vorbit aici. De altfel colegul nostru Valentin Adrian Tenescu a avut un articol amplu despre asta.

Acolo unde o marfa are un drum destul de lung, ascuns consumatorului final, pentru care originea conteaza in luarea deciziei de cumparare, trasabilitatea capata valente importante. In “folclorul de taraba” se spune ca doar rosiile de la tarani au gust. Nimic mai gresit in opinia mea, mai ales ca am auzit niste povesti cu tarani care-si tratau rosiile cu pipeta, fara sa aiba vreo “frana” in privinta cantitatii de chimicale cu care-si fortau culturile. Dupa cum am vazut si oameni cu aparenta oarecum rurala sau “de taraba” sa zicem, care cumparau fructe si legume de la Piata de Gros din Berceni, pentru ca apoi sa se dea drept producatori intr-una din pietele Bucurestiului.

Ca sa taie mult mai scurt lantul unor astfel de povesti, Lidl a pus la punct un sistem prin care provenienta produselor din Piata Lidl poate fi probata prin scanarea unui cod. Se rezolva astfel trasabilitatea produselor, printr-o tehnologie de tip blockchain, si o mare parte din legendele de taraba vor incepe sa se mai dezumfle.

Conform unei statistici relativ recente, in agricultura de subzistenta, cea din care fac parte (pur teoretic) acei neni si acele tantici care livreaza “legume cu gust” si in pietele bucurestene, sunt angrenati vreu 3.700.000 de oameni, apti de munca dar neplatitori de taxe pe respectiva munca.

Daca vi se pare ca in Romania munca e aspru impozitata s-ar putea sa aveti dreptate doar pe jumatate, pentru ca aproape jumatate din cei apti de munca nu platesc nimic.

In fine, fara ranchiuna, ca unii care iubesc tehnologia si vad in asta o solutie inclusiv in privinta legumelor cu gust, noi ne rugam ca tot mai multe lanturi de retail sa adopte astfel de tehnologii, prin care sa se poata proba sursa legumelor si fructelor. Vor fi ajutate astfel ferme mici, tot romanesti dar platitoare de impozite, sa se ridice si sa ofere intr-un cadru competitiv gustul care ne place.

Sa trecem deci pe proaspat, pe tehnologie cat mai proaspata!