Alex Icodin este o bogatie de artist, chiar daca lucreaza in publicitate de foarte multi ani. Am stat cu el la o poveste, sa-mi explice cum se beau desenele la cafea si mai ales cum simt privitorii, atunci cand tocmai ei sunt inspiratia pentru desene

interviu de Marian Costache / foto de Alex Busuioceanu

Stiu ca lucrezi mai tot timpul pentru branduri carora le faci identitatea sau packagingul, cand mai ai vreme sa desenezi?

Cand faci ce iti place iti gasesti timp. Trebuie sa recunosc sa ma impart intre doua „iubite” arta si design / branding la Open View studio. Nu ma obliga nimeni sa merg sa muncesc, imi place sa desenez si branduri si oameni. Incerc sa le combin si de multe ori desenele mele evadeaza din caiete sau tableta in diverse forme comerciale. Altfel, daca sunt obosit sau stresat, ma relaxez desenand fara un scop anume.  Am stive de caiete, daca imi rastorni rucsacul sar cel putin doua trei. Pantalonii mei sunt plini de markere, penite, creioane, carbuni. Nu stii cand ai nevoie de ele cand te cauta inspiratia.

Nu crezi ca dragostea e o tema perimata, de ce te-ai hotarat sa faci o expozitie pe tema asta?

Aveam multe desene din cafenea si intr-o zi mi-a propus Dan de la Milu cafe sa ii fac designul unei cafele, editie speciala de Valentine’s. Vazuse desenele mele puse si pe pagina de instagram. Am zis ca ar fi o idee buna sa umplem peretii cu indragostiti de cafea. Eu studiez de ceva vreme figurile oamenilor care intra la Milu, imi place ca pot sa ii desenez cu mintea sau chiar pe caiet fara sa ii deranjez. Sunt la intalnire, unii chiar la prima lor intalnire de dragoste. E greu de descris in cuvinte ce exprima chipurile lor, nu-i prea usor nici de desenat. Dar ma atrage si mi se par super expresivi. Nu doar cei indragostiti, mi-au pozat cu voie sau fara sa stie, ci si altii care aveau o relatie anume cu acest spatiu si cu ceasca de cafea in ritualul lor zilnic. Am norocul ca in aceasta microcomunitate oamenii sunt generosi si prietenosi, nu s-a deranjat nimeni sa fie „tras in creion” pe hartie.

Ce fel de comunitati aduna cafeneaua si de ce crezi ca e locul potrivit pentru o expozitie de arta?

Cafeneaua este un sambure pentru o microcomunitate. Un ecosistem frumos. Iar eu fac parte dintr-o generatie care nu mai vede arta ca un subiect de muzeu. Am vazut cum este intr-o galerie, acolo unde cumva se pune o distanta intre privitor si lucrare. Intr-o cafenea si mai ales in spatiul acesta, desenele se beau la o cafea. Si am fost curios sa vad cum relationeaza privitorii cu tablourile, unii dintre ei fiind chiar inspiratia pentru ele. Aceeasi curiozitate care ma misca sa fac ce imi place, m-a adus si in „sufrageria” lui Milu. Ii zic asa  pentru ca la el e ca si cum ai bea o cafea la el acasa, nu pare a fi spatiu comercial. E un experiment in derulare, inca studiez ce se intampla cu personajele desenate de mine acolo. Cred ca grupurile care se creeaza in jurul unui spatiu de genul asta au farmec si sunt desenabile. Au lipici si nu te simti singur niciodata. Cu atat mai mult de Valentines.

Ce iti transmite cafeaua in relatia ta senzoriala cu arta?

In general imi trezeste simturile, pune in alerta observatia. La o cafea desenez mai cu zvac, iar personajele pe care le observ la o cafea au o efervescenta anume. Am mai luat mici notite pe fuga si prin locuri in care se serveste masa. Asa cand imi asteptam nota sau un fel de mancare. Insa nu e fun sa ii prinzi cu mancarea in gura, nici eu nu ma simt bine sa ma holbez la ei atunci.

Indragostitii de cafea nu asteapta Valentine’s sa iasa la o Guatemala sau o Etiopia de specialitate, ei au asta in program saptamanal sau mai des. Mirosul de cafea proaspata ma cheama sa desenez si imi starneste atentia. Observ lucruri pe care altfel le-as trece cu vederea. Te trezeste bocanitul lui Dan care scutura nu stiu ce la rasnita. Aburul suiera cu presiune din espressor. Clopotelul de la usa e ca un intro pentru oaspeti si un wellcome din partea celor deja instalati comfortabil pe canapea sau fotolii. Mintea se pare ca se „aduna” mai bine cu un astfel de mediu senzorial.

Mi-am facut desenele pe suporturi diferite, de la foi de caiet la tableta grafica, alternez instrumente clasice cu pen digital, hartie manuala facuta de artizani sau una recuperata din targul de vechituri. Materialul pe care lucrez trebuie sa imi transmita ceva tactil, sa stimuleze imaginatia. Intr-un fel aluneca penul pe sticla tabletei si altfel scrijeleste penita o hartie mai poroasa. Imi plac ambele. Ramele au si ele o poveste, sunt reconditionate de mine, au fost colectionate din targurile vintage.

Dragostea tine de foame? Se mai poate trai din arta in Romania?

Pentru ca sunt jumatate artist – jumatate designer pot sa iti dau un raspuns fara pedigree. Eu pot sa fac asta datorita unor oameni care imi apreciaza lucrarile. Fie ca sunt pe pereti, fie ca fac parte dintr-un proiect comercial de packaging sau branding. Fara acesti consumatori de frumos as fi fost acum vanzator sau cine stie ce functionar. Clientii sau colectionarii mei sunt provider-ii mei de curaj. Ma incurajeaza sa fac lucruri frumoase sau sa incerc ceva nou. Ma distreaza dar si incanta cum imi gasesc si dupa 10 ani un ambalaj, desenat cu ilustratii, in targul de vechituri care nu a ajuns la cos tocmai pentru ca arata frumos. Asta ma stimuleaza sa fac mai multa interventie artistica in proiectele de branding, in special cu ilustratie si lettering. Dar voi face si mai multe expozitii in spatii mai putin conventionale.

Poti sa ne ghicesti intr-o ceasca de cafea? Cum arata  viitorul pentru cafea si artisti/designeri?

Creativitate si dezvoltarea cafenelelor de specialitate au mare legatura una cu cealalta. Au afinitate si se sustin reciproc. Vom vedea din ce in ce mai multe initiative si din partea artistilor si din partea brandurilor. Comunitatea locala se sustine organic prin aceste relatii iar cafinitatea ne aduce impreuna.

Alex Icodin este Creative Partner @ Open View Studio, designer cu peste 18 ani de experienta in publicitate, 9 ani in Leo Burnett, Saatchi si Mercury, 9 ani la studioul lui de branding, profesor de design la Master-ul de Publicitate de la SNSPA.