Anita Panait: „Iubesc sa construiesc povesti si experiente”

Si-a inceput cariera la 19 ani in echipa lui Marius Tuca la Jurnalul National in cadrul departamentului recent lansat Constructie de marca. Au urmat 8 ani de comunicare in cadrul trustului Intact. Dupa 10 ani de mass-media, fara sa tina cont de nimeni si de nimic, dupa un declick, Anita Panait „s-a aruncat in abisul antreprenoriatului”, asa cum ii place sa spuna.

Au urmat 3 ani de antreprenoriat in asociere, pe zona de organizare de evenimente private și corporate, la KOON. Din 2018 a continuat povestea antreprenoriala dedicandu-si experienta exclusiv zonei de comunicare si evenimentelor corporate, din postura de organizator si, la nevoie, din cea de amfitrion. Brandelligence este un mic butic de consultanta in marketing si comunicare, specializat pe industriile HoReCa, constructii, agricultura, turism.

Am avut o discutie placuta, lejera si interesanta despre viata de antreprenor in pandemie si nu numai, decizii de business si cariera, formare, mentori, lectii si multe, multe altele.

un interviu de Romanita Oprea, din seria #reinventyourself #reinventyourbusiness

Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru PR si evenimente?

Mi-am descoperit pasiunea neasteptat, la primul job serios, inceput la 19 ani. Iar asta pentru ca am avut sansa sa dau de omul potrivit, care mi-a pus cea mai simpla intrebare. Ce vrei sa faci? La vremea aceea, mi-a fost mai simplu sa raspund ce nu vreau sa fac si uite asa am aterizat in zona de comunicare si evenimente, de care m-am indragostit de la prima sarcina primita.

Ce te-a tinut mereu in industrie, impotriva dificultatilor?

E ca un microb. In plus, iubesc tare mult sa interactionez cu oamenii si sa construiesc povesti si experiente faine. Cred mult in specializare si cum m-am dedicat unor nise, in mod special pe industria ospitalitatii, m-a ajutat sa imbin frumos utilul cu placutul. Pentru ca inevitabil, fiind foarte dedicat, legi conexiuni frumoase cu cei din jur, comunici des cu aceeasi oameni si atunci adaugi si distractie muncii, ceea ce face totul sa para putin mai usor.

Care au fost provocarile care ti-au aparut in cariera si care te-au ambitionat cel mai mult? De ce?

Provocarile au aparut in general cand nu mi-am ascultat instinctul, cand nu m-am mai simtit bine in anumite contexte, proiecte, cand m-am auto aglomerat, cand nu am stiu sa spun nu desi trebuia.

Iar asta m-a ambitionat sa lucrez mult cu mine, ca sa tind spre un echilibru si sa atrag proiecte care sa ma bucure in primul rand sufleteste. Probabil cea mai mare provocare a fost, in anumite momente, sa aflu exact ce imi doresc si sa am curajul sa schimb macazul cand am simtit ca nu mai sunt fericita sau ca munca mea nu are sens.

Ai avut un mentor? Daca da, cum te-a influentat acesta?

Cu siguranta, mentorul meu de baza este bunica mea, care a stiut sa ma ghideze, sa ma invete importanta muncii, dar mereu combinat cu echilibru personal, sa ma invete smerenia, respectul fata de oameni si sa nu merg niciodata cu mana goala in casa cuiva sau la vreo ocazie unde sunt invitata. Mi-a insuflat de mica dragostea pentru ospitalitate. Indiferent cine venea in vizita, aveam un anumit ritual de respectat, setul de farfurii la fel, fata de masa cea mai buna, toate aranjate, mancarea ornata frumos. Apoi, desigur, Marius Tuca, primul sef si omul care mi-a deschis usa spre lumea mass-media cand aveam 19 ani si m-a provocat sa dau tot ce am mai bun. A avut un rol decisiv in formarea mea ca profesionist.

Cum te-au influentat in cariera cunoasterea lui Marius Tuca si a Teodorei Migdalovici?

In primul rand, m-a ajutat enorm ca mi-au aratat incredere din prima. Mi-au dat sarcini aparent grele pentru un incepator, dar care m-au calit si mi-au deschis apetitul pentru performanta. M-au lasat sa gresesc, m-au si certat, dar m-au si ajutat sa evoluez si sa invat abordarea profesionista. Nu sunt sigura ca le-am fost suficient de recunoscatoare, dar le port un respect enorm si raman un reper pentru mine.

Care ai spune ca sunt cele mai importante aspecte pe care le-ai invatat de la fiecare dintre ei in parte?

De la fiecare am invatat lectii pretioase, valabile pe tot parcursul carierei, nu doar la inceput. De la unul am invatat importanta rigurozitatii si atentia la detalii, sa fac lucrurile ca la carte, indifferent cat de mic sau mare e un proiect. De la celalalt, am invatat cat de importanta este educatia continua, specializarea si investitia in dezvoltarea mea ca profesionist constanta.

Spuneai ca atunci cand te-ai angajat in grupul Intact nu stiai exact ce vrei, dar stiai ce NU vrei sa faci. Care erau acele aspecte si de ce?

Stiam ca nu vreau sa scriu, mai exact sa fiu jurnalist. Stiam la fel de bine ca nu vreau sa ajung in vreun departament financiar, desi urmam o facultate care m-a scos economist intr-un final.

Cate dintre ele s-au pastrat in timp?

S-au pastrat cumva ambele, desi in sinea mea, dupa 10 ani de media, m-am simtit putin si jurnalist. Pentru simplul fapt ca am stat printre cei mai buni si m-am inspirat, cred ca asta m-a ajutat sa imi descopar chemarea catre scris. Cat nu ma vedeam eu la inceput, pe atat nu imi imaginez viata fara scris acum.

Cum te-a inspirat in cariera faptul ca ai ajuns de mica la festivalul de la Cannes?

In primul rand, mi-a deschis apetitul pentru industria publicitatii, a comunicarii creative. Pentru mine, a fost o experienta revelatoare, atat din perspectiva oamenilor intalniti acolo, dar mai ales din perspectiva prezentarilor si seminariilor. Cata avalansa de informatie noua, de idei superbe. Anii aceia in care am mers la festivalul de la Cannes au fost cu siguranta un reper in evolutia mea.

Cum au fost pasii in antreprenoriat?

Au fost ca si cum nu as fi avut vedere in timp ce mergeam. Au fost pasi pe alocuri brutali, cu entuziasm si frica deopotriva, o doza de inconstienta, zero experienta dar multa munca si determinare. Inceputul a fost cu multe greseli.

Care au fost pana acum cele mai dificile, dar si cele mai frumoase momente? De ce?

Cele mai dificile au fost cand nu mai stiam pe unde sa scoatem comanda. Cand trebuia sa pornim la evenimente prin tara si logistica noastra era blocata in vama, cand trebuia sa fim cu zambetul larg desi situatiile de criza ne depaseau, cand simteam ca nu a iesit perfect. Dar ce bine ca momentele frumoase le depaseau mereu pe cele dificile, iar printe ele tin sa mentionez zambetul si lumina de pe fata clientilor cand vedeau spatiile de eveniment aranjate dupa cum au visat sau cand clientii ne spun ca nici nu isi imagineaza viitorul fara parteneri ca noi. Nu exista satisfactie profesionala mai mare.

Ce te-a ajutat din aceasta experienta in urmatoarea companie pe care ai lansat-o:  Brandelligence?

M-a ajutat in primul rand cursul de reorganizare a afacerii pe care l-am facut cu dl Petre Nicolae, un mentor remarcabil. Apoi, toate esecurile si deciziile din impuls din prima experienta, mi-au servit de lectie in urmatoarea. E drept ca nu suficient, am continuat sa ma arunci in gol si sa ma dezvolt pe zone paralele, pana mi s-a demonstrat ca nu pot duce si ca am nevoie de focus.

Cum ai ales numele si ce ti-ai propus la inceputul drumului?

Onest, numele l-am ales dintr-o joaca inceputa la o cina cu prietenii. Ma gandeam cum sa combin pasiunea pentru comunicare si branding, dar bazate pe stiinta, nu empiric. Cam asa s-a nascut. Eram foarte mandra atunci, acum am senzatia ca e foarte greu de inteles si pronuntat pentru multi. La inceputul drumului, mi-am propus sa lucrez frumos, ca la carte, profesionist. Am declarat razboi comunicarii din inertie, cc-ului la mailing, transmiterii de informatii fara fond oriunde, bifatului de aparitii cu orice pret

Mi-am dorit sa aduc respectul in relatia cu jurnalistii, sa cultiv relatii sanatoase cu partenerii si furnizorii, sa aduc o doza de nebunie si mereu un quelque chose in proiectele care imi poarta semnatura.

Cum s-au schimbat aceste teluri in timp?

Nu s-au schimbat neaparat, au ramas cam aceleasi. Doar am lucrat la perfectionarea abordarii, am cizelat tot mai mult stilul si modul de lucru, m-am educat si am tras ca tot ce livrez sa fie cat mai bun, etic, creativ si relevant pentru client, precum si pentru comunitatea acestuia.

Ce oferiti voi diferit pe piata in acest moment?

Oferim implicare fara ceas la mana sau contoar de ore. Prefer sa fac putine si cat mai bine. Ne implicam in proiecte ca si cum este putin si al nostru, fiecare business in parte. Altfel, nu am putea genera mereu noi si noi idei si proiecte relevante.

Ce clienti targetati?

Clientul care respecta zona de comunicare, care ii intelege importanta, care alege un profesionist pentru a il lasa sa construiasca impreuna cu el, nu pentru el. Clienti care sunt oameni inainte de toate, care au echipe faine, pentru ca asta spune multe despre lideri. Oameni care apreciaza eforturi si inteleg beneficiile muncii noastre pe termen lung.

Cat de mult ai fost sau nu impactata de pandemie?

In pandemie, am pierdut 90% dintre contracte in 2 saptamani. Eu eram deja intr-o reorganizare cu echipa, dar nu am putut pastra nici macar formula restransa care ramasese la inceput de 2020. Am avut un inceput fulminant, pentru ca numai dupa 2 luni, sa avem o cadere asemenea. Dar am cazut in picioare si stiu ca toate s-au asezat asa cum a trebuit. Am folosit perioada initiala de lockdown pentru o indelunga introspectie, am lucrat pro-bono pentru clientii care au avut nevoie, in special pe comunicare interna si m-am bucurat de ai mei. Dar iata ca lucrurile incep sa se intoarca si sunt bucuroasa sa vad ce oportunitati frumoase apar si ce roade culeg din urma. 

Care sunt calitatile tale care te-au facut sa te adaptezi si sa treci mai usor peste aceasta perioada?

Rabdarea si increderea ca totul e ciclic si ca va fi bine intr-un final. M-am axat mai mult pe cum pot sa ajut, sa imi fac partea.  Am acordat timp in zona de dezvoltare personala, pe calibrarea emotiilor si am petrecut cat de mult timp cu familia. Eu cred mult in karma si ca tot ce faci, se intoarce intr-un fel sau altul.

Ce iti propui si doresti de la 2022?

Imi doresc proiecte care sa ma provoace, unele sunt deja incepute si sper sa se dezvolte precum promit, imi propun sa aloc ceva mai mult timp pentru micile mele bucurii, mai multe carti terminate in biblioteca, decat incepute si lasate pe noptiera si cat mai multa detasare de lucrurile pe care nu le pot controla. Totodata, imi propun sa lansez programul de training de atitudine in ospitalitate, la care clocesc demult. Lucrez si la un proiect care sper sa prinda viata in 2022, despre care vei fi printre primii care vor afla cu siguranta.