La începutul lunii Martie, a avut loc lansarea în România a celui mai complet și mai complex studiu de trenduri, IPSOS GLOBAL TRENDS 2023, la care noi, WeInvent, am fost onorați să fim parteneri, alături de revistele Progresiv și Piața. Prezentăm mai jos a doua parte a evenimentului.

un articol de Marian Costache

Dorian Cazacu, Senior Client Director & Shopper Lead IPSOS – Global vs. Local Polarization

Una din primele întrebări în contextul actual: Care sunt beneficiile pe care românii le percep vis-a-vis de globalizare?

Am avut două afirmații pe care le-am monitorizat. În primul rând ne-a interesat să vedem dacă globalizarea aduce beneficii la nivel național României și apoi dacă se întâmplă același lucru și la nivel personal, individual.

Ce vedem e un tablou foarte polarizat. Unul din doi români consideră că globalizarea aduce beneficii (48% pe plan național, respectiv 49% la nivel individual) – mult sub media globală, dacă facem această comparație.

Mai mult decât atât, există polarizare în interiorul grupelor de vârstă, între diverse generații. Tinerii, generația Z, generația celor care au până în 26 de ani, recunosc cel mai mult beneficiile pe care globalizarea le aduce atât pentru România, cât și pentru ei personal. Această percepție descrește odată ce înaintăm în vârstă.

Cum se potrivesc aceste percepții cu realitatea obiectivă?

Există un indice al globalizării, evaluat de un institut din Elveția, care ia în calcul nu doar schimburile comerciale – zona de trade, fluxuri economice – ci și componente sociale, politice, legate de societatea civilă ș.a.m.d.. E un scor compozit, un scor agregat la nivel macro, conform căruia la nivelul anului 2020 – ultimul pentru care există date disponibile, România – tehnic – este mult mai globalizată decât media globală.

Este o discuție similară cu ce se întâmplă cu accederea în spațiul Schengen. Tehnic, ne încadrăm. La fel și aici: globalizarea ca proces este la cote mult mai mari în România.

De ce există această diferență de opinie, între ce percep cetățenii acestei țări și care este starea de facto?

Credem că acest lucru se întâmplă, așa cum a dovedit și ultimul recensământ, pentru că există în România o foarte mare polarizare. Există disparitate între diverse clase sociale, între bogați și săraci, între urban și rural, între municipii și alte localități. Se pune chiar problema unei reorganizări administrative pentru că mare parte din primăriile acestei țări nu își permit să facă față cheltuielilor, în special în această perioadă extrem de vulnerabilă pe care o traversăm.

În același timp, observăm faptul că globalizarea, în ultimii ani, în special după ultima criză financiară, atinge un platou – atât în România, cât și în alte țări, la nivel mondial.

Mai departe vedem în ce măsură românii îmbrățișează ideea ‚satului global’ (global village), valorile comune pe care le avem pe plan mondial, pe care noi le evaluăm prin intermediul acestei afirmații:

„mă simt mai degrabă un cetățean al lumii, decât un cetățean al țării mele”.

Vedem că există o majoritate calificată în România (52%) – în special pentru generația tânără, generația Z, care îmbrățișează valorile satului global într-o mult mai mare măsură (66%) față de media națională sau chiar cea globală.

În același timp, știm că România nu e locul unde este să existe o mișcare naționalistă sau populistă foarte puternică, la fel cum se întâmplă în alte state din Europa, în alte state din lume. Ne-am uitat și la ce se întâmplă cu sentimentul de mândrie națională, care scade consecvent față de ediția anterioară. Asta și pentru că toată această perioadă de policrize, de vulnerabilități majore, de criză a costului vieții nu oferă foarte multe motive cetățenilor să fie mândri de țările lor. E interesant că sentimentul de mândrie națională evoluează pe măsură ce înaintăm în vârstă. Generațiile bunicilor și părinților noștri sunt mai mândre să facă parte din această națiune, decât sunt tinerii, generația Z, de exemplu.

Cum se traduc toate aceste atitudini în comportamente, în special în comportamente de achiziție?

Încă dinainte să ne raliem acestei inițiative globale – Ipsos Global Trends, știam că românii au o predilecție pentru produsele românești. Acum am putut să și măsurăm acest lucru. Vedem că 8 din 10 români, în ultimele ediții, s-au declarat de acord cu afirmația: „Prefer să cumpăr produse românești, mai degrabă decât produse străine”.

Chiar și în rândul tinerilor, care sunt cumva mai sceptici și care îmbrățișează într-o măsură mai mare avantajele globalizării, nivelul de acord este destul de mare: 69 % în rândul generației Z, față de o medie globală, pentru toate generațiile, de 70 %. Deci și ei sunt în această mantră: „buying local”.

În același timp, acest trend coexistă în mod fericit cu credința că străinii fac lucruri mai bune, că mărcile globale oferă servicii și produse mai bune decât cele din România – vedem că există aici o majoritate (50%), foarte apropiată de media globală (48%).

#marciromanesti

Din nou, tinerii, generația Z, sunt mult mai activi în această zonă, fără să excludă mărcile românești. Dacă aplicăm aceste două afirmații la nivel de industrii, putem să vedem niște diferențe, dar știm că românii apreciază și laptele românesc și autoturismele românești. Există în ultimii ani foarte mult interes pentru produse locale. Nu dintr-un sentiment fals de naționalism sau din dorința de a scurta lanțurile globale, nici dintr-un sentiment de sustenabilitate, ci pur și simplu pentru că produsele și mărcile românești și-au dovedit valoarea în timp și oferă un raport calitate-preț optim.

Industrii diferite reacționează diferit la crize, la perioada aceasta de policriză pe care o traversăm. Știm încă din iteratiile anterioare – criza economico-financiară 2008-2009-2010, pandemie ș.a.m.d. – că retailul este unul din câștigătorii acestor perioade de criză. Ce vedem acum este că sunt tot mai prezente exemplele de antreprenoriat românesc în retail: La Cocoș, Paco și multe alte lanțuri locale vin să concureze cu succes lanțurile IKA (International Key Accounts), lanțurile de comerț internaționale.

Nu putem să omitem criza care există în domeniul Big Tech/ IT, de la care ne așteptam ca la un moment dat să creeze roboții care ne vor fura tuturor pâinea de la gură. Se pare că industria din România nu este la fel de afectată, însă nu putem să nu observăm diferența foarte mare care există față de criza financiară anterioară. Dacă atunci au fost, poate, periclitate joburile de la baza piramidei, acum, cu această criză, vorbim despre joburi la vârful piramidei, bine plătite, care necesită ani de formare profesională, așa numiții knowledge workers, și credem că acesta este doar începutul.

#primanatiune

România a devenit prima națiune care are un consilier guvernamental în persoana unui robot, a unei inteligențe artificiale generative. Inteligența artificială generativă este în anii de copilărie, acum învață să scrie să citească. Noi o educăm, noi – milioanele de utilizatori din întreaga lume, și evident toată această efervescență în jurul AI-ului generativ creează temeri, în special pentru anumite joburi bine plătite: nu vorbim doar de IT, ci acum se pare că pot să fie la risc și joburile de consultanță juridică, analiștii, profesorii pe care îi vedem că sunt îngrijorați pentru ce se întâmplă cu utilizarea Chat GPT și a altor platforme de inteligență artificială în rândul elevilor, contabilii care sunt îngrijorați de faptul că roboții le pot fura ‚pâinea’ ș.a.m.d. Această criză pare că atacă vârfurile piramidei și joburile bine plătite, și acesta pare să fie doar începutul.

Întrebarea esențială este dacă suntem pregătiți pentru toate acestea. Se pare că nu! Există o majoritate în România (57%) și la nivel mondial (60%) care afirmă că se tem că progresul tehnologiei le poate distruge viețile.

Această a patra revoluție industrială, cum mai este numită proliferarea sistemelor de inteligență artificială, vine și cu o doză de anxietate, mai extinsă în rândul generației părinților noștri (64%) și mai redusă în rândul generației tinere (47%). În același timp vine și cu un sentiment de nostalgie, pentru că tânjim după simplitate, tânjim după vremea în care lucrurile erau previzibile, simple, nu atât de conectate – acest lucru este valabil în special pentru părinții și bunicii noștri, generațiile X și Baby Boomers (circa 70%). Evident, tinerii, generația Z manifestă un nivel mai redus de nostalgie (44%).

Ce putem să facem cu tot acest context, cu aceste trenduri; cum le putem localiza, cum le putem folosi?

În primul rând, este o oportunitate de recrutare laterală din industria de tehnologie. Pentru agribusiness, de exemplu – și fermierii au nevoie de tractoare inteligente, de combine autonome, de drone și cineva care să programeze toate aceste device-uri. Industria farmaceutică detronează industria IT, conform unui studiu recent IPSOS, drept angajator de încredere. Există și în România și în străinătate o sumedenie de exemple fericite de reconversie profesională. Cu toată această revoluție a forței de muncă și transfer al puterii de la angajator către angajați, nu se mai discută atât de mult despre carieră, ci despre o carieră de tip portofoliu, cu multe job-uri mai mici, o combinație de full-time și part-time, micro jobs, care să ne facă mai rezilienți și să trecem prin acestă perioadă foarte complexă pe care o traversăm.

Ce pot să facă brandurile în acest context de globalizare și reshoring?

Pot să scurteze, să optimizeze, să reducă redundanțele din lanțurile de aprovizionare, din lanțurile logistice, din ceea ce se numește value chain. Două exemple de antreprenoriat local: Depozitul Virtual, care este un marketplace de materiale de construcții și Utilmond, care facilitează întâlnirea cererii cu oferta pentru servicii legate de gospodărie (electricieni, instalatori, zugravi, faianțeri până la detectivi particulari). Nu în ultimul rând, văzând apetitul românilor pentru produse locale, interesul foarte crescut pentru tot ce înseamnă “Made in Romania”, recomandarea este să încurajăm producătorii locali, să încurajăm producția locală, mărcile românești.

Două exemple în acest sens: Penny, care și-a propus ca până la finele acestui an, 60% din gamă să fie compusă din produse provenite, procesate, ambalate în România (TripluRO se numește această platformă) și respectiv Monoprix, care, în Franța, s-a apucat cu ani de zile înainte de pandemie să încurajeze această gamă “ultra locală”, cum o numeşte LSA – “Made in pas tres loin” (produs realizat nu foarte departe).

#AI

Ce ne rezervă viitorul nu știe nimeni sigur, însă apar voci care spun că nu roboții, nu inteligența artificială generativă ne vor lua joburile, ci alți oameni care știu să comunice cu inteligența artificială generativă.

Echipa Ipsos vă poate ajuta să duceți mai departe aceste trenduri în organizația dvs. printr-o serie de instrumente și modalități cum ar fi:

• Prezentări personalizate și adaptate pentru industria în care activați.
• Ateliere de lucru comune pentru a aplica tendințele în procesele dumneavoastră de planificare strategică.
• Acces la date prin intermediul echipei Ipsos, pentru o analiză mai aprofundată a rezultatelor în funcție de profilări socio-demografice și alte segmente-cheie.