Teodora Migdalovici – Ambasador Cannes Lions Romania si coordonatorul scolii, intr-un interviu cu Marian Costache

Cand am vorbit zilele trecute spuneai ca nu faci politica, parca asa mi-aduc aminte. Te-ai razgandit cumva? Nu de alta dar am vazut brief-ul de-acum pentru Young Lions Film & Clients.

Hahahaha. Imi place cum suna titlul – parca suntem in NETFLIX. The Alternative – sezonul 13. Intr-un fel, chiar asa e – Viata bate filmul. Mai, legat de politica, lucrurile sunt complexe. Am fost membru de partid liberal din liceu, am fost parte din conducerea tineretului liberal in vremea studentiei. Am stat 7 ani in postura de membru activ, aveam mintea plina de strategii care sa schimbe lumea. Erau anii ‘90 si principiul era – “daca politica ne-a adus cu comunismul de gat, politica de croi liberal e singura care-o sa ne scoata la lumina”. Stii tu – antreprenoriat, ierarhii valorice, elite, reforma, eficienta, competente si promovarea lor.

Viata din interiorul sistemului insa mi-a aratat ca pierdeam timp pretios si energie, aiurea in tramvai. Pana se aproba un proiect, trecea baba cu colacii. Proceduri greoaie, o degringolada in criterii si obositor de multe lupte intestine. Bataia era pe putere, nu pe cum sa facem lucrurile sa mearga. Asa ca am iesit din partid, dar am continuat sa fac politica. Politica lucrurilor de care cred ca are nevoie societatea in care ne miscam.

Eu am background de prof, de formator. Tata, om cu doctorat luat pe merit, nu in sistemul actual, copy-paste, a fost profesor si toata viata a lucrat in cercetare. Pasiunea pentru educatie e un virus care se ia. Cand am lansat The Alternative School, a fost o declaratie politica si o mostra despre cum ar putea arata invatamantul romanesc de clasa – cu profesori selectati pe criterii de competenta, cu ocazii si creative dinners unde sa-i poti prezenta si promova pe cei mai buni dintre studenti intr-o formula relaxata, cu expunere internationala si documentari in cele mai relevante locuri posibile si cu obiectivul de a performa global, astfel incat reputatia Romaniei sa se schimbe si lumea civilizata sa ne asimileze firesc in peisaj. Nu ca pe niste renegati, nu ca pe ruda saraca de la tara, asa cum resimteam ca e privita Romania in primii mei ani de participare la Cannes si prin alte locuri cu staif. Asa ca lobby-ul pentru reputatia noastra m-a preocupat asa cum cred ca m-ar fi preocupat daca as fi fost Ministru de Externe plus Ministru al Educatiei.

In anii 2000, cand am preluat ambasadoriatul Cannes, mi-am zis ca o sa fac atit de multe proiecte, care, prin natura lor vor avea pe post de consecinta schimbarea reputatiei Romaniei Creative incat, la sfarsitul vietii mele, cand o sa calc pe covorul rosu de la Cannes, babeta in baston, lumea o sa zica “Chapeau, Romania”. Dar cum viata bate filmul, am trait asta mult mai devreme.

Ce delir cand alternativii mei au luat gold doi ani consecutiv, la design si cyber, ambele, categorii foarte grele, in 2014 fiind singurii romani care au urcat pe scena… Am prieteni din toata lumea, cu care ma regasesc pe la festivaluri si cu care ma stiu de 10-20 de ani si care se uita la munca mea ca la un fenomen. In fiecare an, la Cannes, mai pun o caramida la planul asta.

Alaturi de Florentina Taudor CEO Renania (stanga), sponsor care sustine de 5 ani scoala si pe mana caruia s-a castigat primul GOLD.

Anul trecut am lansat Ladies First. Daca “See it, be it” avea 12 femei talentate din toata lumea, in laboratoarele noastre s-a croit o revista care a facut curatoriat de competente creative pentru 13 remarcabile si un implicit lobby pentru exportul romanesc de competente. Am distribuit-o peste tot, in Palais des Festivals, la petrecerile de nisa, in spatiile hiper-premium unde stiam ca vor circula jurati si speakeri. Reactiile au fost formidabile. In anul in care planul global a fost echilibrarea raporturilor dintre numarul barbatilor si-al femeilor din jurii, noi am venit cu o platforma care oferea o alta perspectiva, fascinanta, despre cliseul “Romanian women”.

Asadar fac politica. E politica in favoarea Romaniei. De aici si brieful. Da, urmaresc ce se intampla in strada. Da, vad ca in fiecare an mai dam jos un guvern. Si da, vad ca asta nu rezolva mare lucru. Mai cred ca daca multimea are o asemenea energie si isi doreste atit de mult schimbarea, trebuie sa faca ceva pentru asta. Nu sa reziste. Vaaaaaad, intr-o veselie, cum #Resist face inconjurul planetei. Si intrebarea mea de om activ este “De ce sa rezisti, fratioare? Te-a legat cineva de scaun? De ce nu faci ceva ? De ce nu face cineva ceva ?” Asta e intrebarea mea.

https://www.facebook.com/notes/the-alternative-school-for-creative-thinking/young-clients-aiming-for-cannes-lions/1326269410765629

Ce-ar fi de facut, dincolo de strigatura la comun? Brieful lanseaza aceasta intrebare publica, fix catre generatia care ar trebui sa-si puna problema asa, mai ales daca aleg sa-si faca veacul aici. Gandul meu e simplu – daca fiecare crestin din aceasta tara si-ar lua drept misiune personala “lobby pentru Romania” si ar dedica, un timp X din viata lui, unei directii la care rezoneaza, fara sa astepte ceva in schimb, fara sa astepte remuneratie, fara sa arate cu degetul la incompetenta clasa politica, lucrurile s-ar schimba de jos in sus si pentru totdeauna. Si nu trebuie sa fie educatie sau figura pe covorul rosu – poate fi orice, de la inventica, robotica, sau “lectii cu copiii din Ferentari“, adica ce fac admirabil Valeriu Nicolae sau Madalina Vilau, prietena mea, in sambetele si duminicile lor libere, dincolo de viata lor profesionala, implinita si cosmopolita.

Daca aceste insulite de initiativa admirabila s-ar alinia unei energii comune si-am trage toti la aceeasi caruta, fara sa ne mai pese de coloratura politica, ce-ar fi? Eu nu cred in oamenii de 20-30 de ani care isi pun in poza de profil de pe Facebook #Resist. Mi se face rau cand ii vad. Cred in oamenii care fac lucruri, ca sa (le) fie bine. Cred in actiune facuta cu cap si viziune pe termen lung, nu in reactiune pasionala si de moment, oricat de mult as empatiza, oricat de mult i-as intelege logica si resorturile. Asa ca, back to the brief – intrebarea lui e “Ce e de facut?”, nu “Cum e de rezistat?”. “Cum tac si fac, cum fac in asa fel incat actiunile mele sa strige mai influent decat toate megafoanele pamantului ?”

Bogdan Herea CEO Pitech Plus, sponsorul echipei care a castigat GOLD la Cyber

Au fost deja cateva brand-uri care s-au lasat cumva inspirate de protestul de-acum. Ti s-a parut ceva talent acolo sau mai mult chestii facute la repezeala, pe genunchi?

M-a amuzat ca Razvan Pascu, un fost student alternativ, cot la cot cu ai lui colegi de la Aural Eye au fost “sufletul petrecerii”. Ei au facut niste experimente de guerilla mapping si-au dus arta revoltelor si revolta cu arta la alt nivel. Ma si gandeam care ar fi categoriile de la Cannes la care ar merita sa incerce o inscriere.

Bune si directiile de la Patru Maini (win-win-win, foarte pe gustul meu) plus Ryan Air (nitel umor care sa faca si treaba nu strica), de comitet si ce-a facut Jerry’s Pizza. Contextualele n-au cum sa fie hiper-elaborate, ele vin in focurile facerii, dar cred ca asta le face si atit de interesante. Daca ai instinct, rutina de business, talent exersat, iti ies spontanele foarte bine. Mai cred ca in vremurile pe care le traim, brandurile nu-si mai permit luxul de a juca o carte de tipul “nemuritor si rece”. Trebuie sa tina partea cuiva, trebuie sa se alinieze la un criteriu valoric, daca vor relatie personala cu oamenii carora li se adreseaza zilnic. Pot sa nu fie in partide, dar pot sa faca politica. Politica “mai binelui” pentru audientele lor.

Cui crezi ca se adreseaza sezonul de-acum sau mai exact cine s-ar potrivi drept cursant al scolii in 2017?

Oameni care mai au energia, ca dupa o zi sau o saptamana de munca sa faca stretching cu mintea si corazonul lor, pe briefuri de strategie sau film. Oameni care vor mai mult de la viata lor. Oameni care vor sa se uite peste garduletul alb al suburbiei cool, de agentie sau de client din Romania, si vor sa incerce marea cu degetul in epicentrul industriei globale a creativitatii.

Oameni care au o pasiune reala pentru cunoastere si daca ajung la Cannes, nu se vor duce sa se imbete pana la 3 dimineata, in fiecare zi, ca in fiecare zi sa ajunga praf in Palais, dupa pranzul cel mic, crezand ca despre asta este vorba in propozitie si obiectivul ultim in viata de publicitar e sa fii smeker si kul. Oameni care sa ia competitia in serios, nu sa ingrase porcul in ajun.

Geo Baraian CEO Impression a sustinut echipa de Young Clients din 2008, care a castigat Order of Merit, si Alex Strimbeanu, care castigase, tot cu sponsor Impression, un bronz la print, in acelasi an

Oameni care stiu ca prezenta in sala de seminar, de dimineata pana seara, le va da la finalul unei saptamini de studiu, o perspectiva de ansamblu al felului in care se misca aceasta industrie la scara macro si de aceea nu se vor da dusi de pe scaune, ca sa bantuie pe strazile din Cannes si sa posteze pe instagram reflexia picioarelor lucrate la sala. Oameni care vor sa faca ceva cu experienta scolii si a Cannesului si nu se uita la festival ca la sfintele moaste, ci ca la o etapa in evolutia lor. Oameni care au discernamantul de a selecta continut si competenta de a-l transmite intr-un twit. Oameni care inteleg ca la Cannes nu se duc in concediu pe banii babacii, ci la treaba, oameni care pricep ca acolo reprezinta Romania, industria, scoala, sponsorii, nu doar pe sine.

Ce branduri ti-ar placea sa sustina tot acest demers si ce beneficii ar avea daca ar intra ca sponsori intr-o poveste ca asta?

Inainte de orice, lasa-ma sa zic “chapeau Renania”. E compania care de peste 5 ani, indiferent ca s-au luat sau nu gold-uri in numele sau, sustine demersul. Explicatia lor e simpla: sunt o companie romaneasca, deci pun umarul la resetarea constructiva a perceptiei despre Romania, in context international. Cred in importanta educatiei, mai ales atunci cand e altoita cu competitie globala. Stiu ca datul unui brief la scoala inseamna research calitativ si un mod de a descoperi idei de calitate, pe care le pot folosi ulterior in munca lor. Cred ca asocierea cu The Alternative School inseamna un mesaj pentru toate publicurile lor.

La fel au stat lucrurile si pentru Tempo, un alt partener de cursa lunga, din primii ani ai scolii. Tempo a vrut sa puna umarul la cresterea industriei si, pret de trei ani, a finantat prezenta unui grup de 45 alternativi la Cannes. La fel si Coca-Cola – un brand care a ales, inca inainte de a avea proiectul pus in practica, sa-i dea o sansa. MiniPrix nu doar ca a finantat echipe, dar a oferit castigatorilor si optiunea de a-si construi o garderoba de Croisette. Si a facut toate acestea fara sa faca exercitii contabile cu like-urile si # atasate fiecarei postari de la Cannes, pret de o saptamina, la fel cum au procedat Nikon Lenswear, MediaConceptStore sau Impression.

Toate aceste branduri au tratat suportul oferit studentilor de la The Alternative School si, implicit, industriei de creativitate, drept o forma de a valida o cauza in importanta careia cred. ME.ALCHEMY.COM, platforma de branding personal pe care am lansat-o in urma cu 17 ani, pune si ea umarul, oferind consultanta si shooting dedicat oamenilor din companiile partenere. All in all, facem sa fie bine pentru sponsori si sa-i stim multumiti, desi eu sunt constienta ca prima lor motivatie e convingerea si nu pentru ca primesc un training dedicat, prezenta intr-o media vizibila sau consultanta in personal branding, oricat de valoros ar fi acest pachet.

Ce-a insemnat scoala pentru profesionistii tineri din Marcomm-ul romanesc?

Pai cum ziceam – consecinta ultima a performantelor bifate de scoala e lobby pentru Romania si schimbarea reputatiei ei la scara globala. La nivel personal, pentru cei mai determinati dintre studentii si absolventii ei, inseamna injectie de informatie, cultivare de competente si, de foarte, foarte multe ori, pasaport pentru burse sau inrolari la foarte prestigioase universitati sau companii de top.

Eu sunt foarte mandra de acest export de competenta pe care l-a practicat implicit scoala, prin veteranii ei, in ultimii 12 ani. The Alternative School are fosti studenti care acum traiesc in Spania, in Franta, Suedia, UK sau Germania. Unul dintre ei si-a deschis un studio de design in Rotterdam acum cativa ani, o alta, care lucreaza pentru Havas Singapore, si-a vandut o lucrare listata pe Saatchi art cu peste 6000 de E, un altul e activ pe zona de graphic design in New York.

Pentru cei mai talentati si mai ambitiosi dintre ei, The Alternative a fost o trambulina, iar pentru Romania Creativa fiecare dintre reusitele lor a insemnat, implicit, prestigiu. Eu sunt constienta ca pentru cei mai multi dintre cei peste 300 de tineri pe care i-am trimis de-a lungul anilor la Cannes, Eurobest sau Dubai Lynx, experientele acestea au fost cu impact pe viata. Si profesional, si personal. Si evolutia lor e o super-inspiratie pentru generatiile care vin din urma si vor sa faca treaba buna.

…si ce crezi ca mai urmeaza ?

Urmeaza niste randuri stranse la scara organizatiilor industriei. Sunt incantata de alianta cu noua structura a IAA. Incepand din 2017 vom face impreuna proiecte cu miza pentru evolutia industriei la scara internationala. Primul, pe 3 martie, este un seminar cu focus pe mecanica inscrierilor de la Cannes, unde vom avea si-un invitat londonez, prin skype. Seminarul “How to win a lion” se aliniaza la obiectivele platformei “Romania – Global Creative Hub”, propusa de Maria Predoiu, liderul organizatiei. Nu pot sa fiu decat bucuroasa ca demersurile de promovare ale Romaniei Creative capata masa critica pe care o merita.