Trei tendinte incorecte politic

articol de Cezar Baciu

Ne-am obisnuit sa auzim toate vocile la unison in ceea ce priveste initiativele de reducere a amprentei de carbon si de stopare a incalzirii globale. Cu toate astea, in goana dupa un grad in minus in termometre – caci e plin internetul de reportaje alarmiste legate de ce s-ar putea intampla in viitorul previzibil daca temperatura globala creste cu 2 grade -, putini se intreaba daca nu cumva aceste masuri repara pe de o parte si strica pe alta.

Iata cateva tendinte “impotriva curentului” care sunt din ce in ce mai vizibile :

1. Dupa ani de inflorire, consumul de produse ecologice incepe sa scada in vestul Europei, ducand la o supraproductie de oua, lapte sau carne de porc si punand in pericol sustenabilitatea producatorilor dedicati. Viteza de scadere a trendului se apropie deja de o treime din cea de crestere din anii de glorie ai trendului „bio”, din anii pre-pandemici. Cel mai reprezentativ exemplu il constituie faptul ca ouale bio sunt acum vândute sub eticheta „free range”. Probabil ca aceasta inversare va deveni palpabila in curand si la noi, caci realitatea financiara este aceeasi: un produs bio costa cel putin cu 50% mai mult decat unul conventional.

• Primul stat care a interzis total plasticul si materialele non-compostabile pentru ambalarea legumelor si fructelor este Franta. De la inceputul acestui an, toate cantitatile de legume si fructe sub 1,5 kg inclusiv nu mai vor fi impachetate in ambalaje de plastic virgin de unica folosinta. (Totusi, unele produse fac inca obiectul unei derogari pana in 2023, cum ar fi morcovii si ciupercile, considerate prea fragile pentru transport. Pentru fructele rosii, termenul este 2026). Si In Franta pretul energiei a luat-o razna, iar pretul hartiei reciclate din care se face cartonul de ambalaj a crescut de zece ori.

Dupa o luna, efectele constatate  sunt:

1. Noul ambalaj a schimbat in mare masura perceptia clientilor. Din obisnuinta, clientii vor sa vada produsele. Din tavile de carton, rosiile (bio sau nu), ardeii, dovleceii si vinetele nu se vad, deci se vand foarte greu.
2. In acelasi timp, dacă clientii nu vad produsul, nici merchandiserii nu pot face acest lucru, deci nu se poate practic identifica cand produsele s-au stricat si trebuie aruncate si inlocuite.
3. Ambalajul de carton nu rezista, pur si simplu. Când este umiditate ridicata, cartonul se inmoaie… in plus, ambalajul din carton pentru 4 sau 6 mere si pere nu este deloc potrivit pentru inchidere. Pur si simplu nu rezista. Ambalajul este „prea fragil si se rupe prea usor”, spun retailerii.
4. Adio operatiunilor masive si cu impact vizual: „cu plase, de exemplu, este mai dificil sa faci o prezentare buna a raionului. Cutiile sunt rupte. E greu de vazut prin plase… e un dezastru pentru noi, cei care trebuie sa „dramatizam” anumite operațiuni”.
5. In cele din urma, unii deja se incep sa renunte la plase si tavi de carton: „planificam deja sa trecem toata oferta la vrac, cu exceptia unor produse specifice precum inimioare de salata”, explica un director de departament legume-fructe, „cel putin vracul va face posibila reducerea risipei, deoarece in loc sa aruncam o plasa sau o tava intreaga de 1,5 kg sau 2 kg pentru un singur fruct sau leguma deteriorat, facand vrac vom arunca doar fructele sau legumele în cauza”.

#faraelastic

Aceasta lege  „contra risipei alimentare si pentru economie circulara” are urmari si mai… prostesti: elasticul cu care se leaga unele radacinoase – sa zicem ridichile – este facut 90% din cauciuc si restul aditivi… Deci nu mai poate fi folosit, si atunci apare problema cum poate fi legat manunchiul de ridichi? … Stiu, veti incerca diferite raspunsuri, dar ganditi-va inainte ce efecte vor avea si cu cat va scadea productivitatea.

• Acum, cand livrarile la domiciliu, magazinele automatizate si platile non-contact au luat un imens avant, lantul olandez de supermarketuri Jumbo (nu retailerul de jucarii din Grecia, ci retailerul alimentar care sponsorizeaza echipa ciclista de mari tururi Jumbo Visma, pentru care concureaza, printre altii, Primoz Roglic, Wout van Aert si Tom Dumoulin)  se reintoarce la origini cumva. A reintrodus – si Carrefour, Système U si Auchan l-au urmat indeaproape – casele de marcat cu operator uman, asa zisele case „bla-bla”. „Sunt oameni care sunt singuri, oameni care vor vin de două-trei ori pe zi să faca comisioane, au nevoie sa vorbeasca cu cineva doua-trei minute”. In plus, criza din sanatate a favorizat dezvoltarea contactless si a automatizarii, dar ea a creat si – prin efect de bumerang – nevoia de legaturi sociale între persoanele izolate. „Initial am crezut ca avem de a face cu un profil de senior, dar ne-am dat seama ca avem de a face chiar cu grupa de varsta de 40-50 de ani si sunt chiar și tineri care vor sa discute cu casierii”.

In acelasi timp, este o modalitate prin care hipermarketurile sa arate un chip uman si sa se distinga fata de concurenta. „La Aldi mergem repede, la Lidl mergem repede, aici ne luam timpul inapoi”, putem citi pe plexiglasul „bla-bla caisse” al unui magazin Auchan.

(Surse foto: La Voix du Nord, Process Alimentaire)