Disclaimer: articolul nu contine raspunsul, dar listeaza fapte care pun pe ganduri

In prima zi a celei de a doua jumatati a anului, vestea unei fuziuni intre doi din cei mai mari jucatori de pe piata globala de research, GfK si Nielsen IQ a luat partial prin surprindere spectatorii interesati ai domeniului. Am scris doar partial, caci ambele agentii mondiale de cercetare de piata sunt detinute fiecare de cate un fond de investitii. 🙂

Lasand la o parte formularile mega-piaristice gen „(noile) solutii vor oferi o imagine armonizata, granulara si consecventa a comportamentului de cumparare al consumatorilor pe canale si categorii, permitand luarea de decizii în timp real pentru a imbunatati performanta si cresterea businessurilor” (iertati betia de cuvinte!), stirea nu prea imi pare faina pentru clientii care cumparau atat Household Panel (GfK), cat si Retail Audit (Nielsen), genuri de rapoarte care nu sunt interschimbabile. Household Panel monitorizeaza cumparaturile clientilor (panel de 6000 de gospodarii in Romania), pe cand retail audit masoara sell-in-ul si sell-out din magazine si, pentru retailul traditional, si stocurile, informatie bine pazita de catre IKA si disponibila rar.

#faraprovocari

Nu-mi pare o idee foarte buna din punct de vedere al diversitatii companiilor de pe piata, dar probabil ca va trece de orice Consiliu al Concurentei, la fel ca si fuziunea MEMRB -Nielsen la vremea ei. Acolo lucrurile erau evidente (doua companii de retail audit), aici este mai subtil (servicii complementare, care se completau si verificau unul pe altul), deci nicio sansa sa nu fie aprobata fuziunea. O data fuziunea implementata, este absolut omeneste (si de asteptat) ca cele doua genuri de rapoarte vor « rima » quasi-perfect unul cu altul. Multi clienti le comparau intre ele si reveneau catre GfK sau Nielsen cu intrebari si provocari atunci cand cele doua seturi de date ilustrau o realitate diferita. Nu este vorba de vreo speculatie rautacioasa, dar nu putine au fost, de-a lungul timpului, discutiile acerbe in contradictoriu pe datele din rapoarte. Un serios exemplu de acest fel poate fi gasit la adresa:

https://economictimes.indiatimes.com/industry/cons-products/fmcg/unilever-ceo-hits-out-at-nielsen-questions-its-data-accuracy/articleshow/7706648.cms

(The Economic Times este principalul cotidian economic din India, tiparind zilnic cel putin 630.000 de exemplare.) Pentru cine are un minim habar despre realitatile lumii corporatiste, o asemenea iesire intr-un asemenea canal media al unui CEO global arata ca magnitudinea deranjamentului 😊 depasise foarte multe limite ale corectitudinii politice.

#altamiscare

O alta miscare pe care chiar nu am inteles-o s-a petrecut de curand in Romania in patrulaterul “amoros” Carrefour – Glovo – Bringo – Penny. Cronologic, mai intai s-a anuntat ca produse din Carrefour pot fi cumparate si livrate si prin Glovo, nu numai prin Bringo, asa cum a fost dintotdeauna (compania Bringo a fost cumparata si face parte integral din grupul international Carrefour). Dupa cateva zile, se anunta ca Bringo a semnat cu Penny.

In aplicatia Glovo, Carrefour este prezent la nivel international cu magazine tip multiformat, replicand portofoliul de produse din mediul fizic, in Spania, Italia, Polonia, Maroc, Georgia, Kenya, Uganda, Tunisia si Armenia. Dar, oameni buni, mai stiu si ca start-up romanesc Bringo a fost cumparat de catre Carrefour si de aici a devenit o componenta internationala a grupului, fiind prezenta acum si in Franta, Belgia, Argentina si Maroc. Iar CEO-ul Bringo International a fost inainte director operational si e-comm al Carrefour Romania. Deci…?

#win-win

La cateva zile dupa mutarea Carrefour-Glovo, se anunta listarea Penny pe aplicatia Bringo, platforma specializata în cumparaturi online si livrare la domiciliu. Moment in care am ramas chiar interzis, nemaiintelegand cine castiga (desigur, ambele actiuni au fost descrise ca fiind foarte win-win 😊) si ce din nebunia asta. Se consolideaza piata sau pierderile? Un fel de marketing abscons sau, mai degraba, un tango degeaba…

In pofida crizei care se prefigureaza – dupa unii, in care deja suntem macar peste genunchi -, piata de fuziuni si achizitii vrea sa dea impresia ca nu se simte rau. Pe de alta parte, consolidarile la varf in atatea industrii diminueaza posibilitatile de alegere, absolutizeaza adevarul unora si ofera consumatorilor de orice fel din ce in ce mai putine alegeri reale. Un fel de „daca nu ne vreti pe noi, ne alegeti tot pe noi”.