articol de Marian Costache

La metrou. Se înțelege, în București, că este cam singurul oraș care posedă momentan. Agitație mare nu era, fiind la ceas de seară. Pentru că dacă era multă lume, nici nu am mai fi observat ditamai reclama care se întindea pe scările de la metrou de la Piața Unirii. Hmmm, ce canal interesant de comunicare. Atâtea posibilități, atâtea șanse de valorificare, de a lua premii, de a posta ceva print în Lurzer Archive, și nimic până acum.

Zona de metrou de la noi rămâne una prea puțin râvnită de publicitari, deși avem metroul foarte larg, pe interior, spre deosebire de alte țări. Deși acolo, jos, în măruntaiele orașului, la ceas de vârf se zbat milioane de oameni, în încercarea de a prinde un loc de la job acasă sau invers. Ceva îmi scapă. De ce un mijloc cu potențial atât de mare nu este valorificat de advertiseri și mai toți preferă publicitatea de suprafață, dar cu panouri în locuri răzlețe, unde vizibilitatea devine uneori imposibil de citit de la volanul unei mașini ambuteiate. Poate ar trebui făcut ceva în sensul ăsta.

#potential

Dar stai, că s-a făcut, pare a spune, o reclamă văzută zilele trecute. Ștearsă, în culori care nu-ți furau privirea nicicum, dar cumva își făceau pe jumătate treaba. Numele de brand – Sephora. La o privire mai atentă te întrebi dacă e un fel de dragon chinezesc care coboară agale scările, dar nu…

E o aglomerare de rujuri în formă de zgârie nori, în condițiile în care știm că ditamai firma vinde o groază de alte produse. Prilej cu care ar fi mers introduse pe lângă elemente grafice și multe alte briz briz-uri, cum ar fi de exemplu niște arome. Dacă tot e publicul captiv în tranzit, să-i testezi simțurile olfactive și cu niște parfum, mai ales după o călătorie sprâncenată cu șarpele de metal.

Niște culori mai fosforescente nu ar fi stricat nici ele, de lumini, nu mai vorbim. Sau poate o execuție 3D care să-i facă pe oameni să mai zăbovească un pic din goana lor? La pachet cu niște sunete, care să se activeze ca niște clape de pian când grăbiții ar păși pe trepte? Posibilitățile ar fi infinite, trebuie doar ca ideile să curgă în sync cu viziunea de brand a clientului, ca aceste lucruri să se întâmple. Spre bucuria ochiului de trecător, client, chiar și a oamenilor de agenție. Să nu lăsăm underground-ul așa de gri cum l-a lăsat Ceaușescu.