articol de Alex Icodin

„Salut, Alex, te-am vazut in forma zilele astea cu comentariile tale pe FB la adresa OOH-urilor pentru europarlamentare. N-ai vrea sa dezvolti subiectul pe pagina blogului nostru?” M-am bucurat cand m-a sunat Marian, nu doar ca suntem colegi de breasla, prieteni, ci si pentru ca imi stateau pe retina toate prostiile pe care le vazusem recent din campanie si vroiam sa scap cumva de ele… sa le scriu si sa le impart cu voi.

Nu cred ca exista vreun publicitar roman sa nu fi trecut si el, macar razant printr-o campanie electorala. Prima mea legatura cu asta se petrecea prin 2000 cand patronul agentiei la care lucram, fost ziarist ne-a pus pe masa tema celor doi penelisti carora trebuia sa le facem imaginea. Mi-aduc si acum aminte de diapozitivele scanate, de “operatiile estetice” pe care le-am facut in Photoshop. Norica zambea cu niste dinti lipsa, Ovidiu era nebarbierit si il cam parasise parul. Din exces de zel, proaspat art director, tin minte ca nu numai le-am rezolvat problemele, din Photoshop, ci le-am si albit dintii, ochii, imbogatit parul, ridicat zambetul si alte nebunii…

Scos din transa de colegi, mi-am dat seama ca devenisera actori de cinema si isi pierdusera realismul si naturaletea expresiei (daca se poate spune asa ceva despre figura unui politician). Nu mai erau “ei” ci niste supraoameni, prea frumosi ca sa fie adevarati… Bineinteles ca am aruncat jumatate din layerele de corectie, si m-am ocupat doar de curatarea fotografiei si ajustarea cromatica. Marius, patronul meu de-atunci avea experienta alegerilor din ’96 cand facuse parte din echipa celor care au sustinut Conventia Democrata. In 2000 tocmai scosese o carte care ar fi trebuit sa-i ajute pe cei care se ocupa de imaginea politicienilor, vorbea dspre atitudine si limbajul posturii celor care pozeaza pentru o campanie.

Vad ca au trecut mai bine de 14ani si desi duduie netul de informatie si au aparut intre timp o gramada de carti pe piata noastra, ne uitam azi la niste figuri zambarete de politicieni, retusate pana la limita ridicolului, scosi din caracter, incredibil de binevoitori, buni de pusi in biserica la altar.

Cum s-a ajuns la asta? Ar trebui sa o luam cu inceputul, pana sa ajungem la saracul art sau dtp-ist care a retusat fetele politicienilor romani. Cu mesajul, cu fotografiile alese, cu simbolurile afisate.

Sa o luam cu challangerii, cu marii perdanti ai ultimelor alegeri. Ar fi trebuit sa se replieze, sa schimbe consilierii, agentia, pe ei insisi mai ales. Si sa apara cu un mesaj nou, credibil, nemaivorbind de un program. Dar ei ce fac? Ii iau pe Stolo si pe Macovei, doua figuri serioase, dure, credibile pana la un punct si ii gadila pana ii fac sa zambeasca. Normal ca nu e rasul lor, nu am vazut-o in viata mea pe Macovei schitand macar un zambet.

Asta era identitatea ei, serioasa, corecta, incisiva, de cand o stiu de prin anii 90 cand preda la jurnalism la SSJ. Acum zambeste tamp, cu albul ochilor si al dintilor retusati pana la SF de pe afisele electorale. Stolo la fel, zambeste dar nu mai este el. “Stolo fa-te ca esti viu” pare sa-i fi spus consilierul in timpul sedintei foto. De ce-ati vrut fratilor (de meserie) sa-i aratati atinsi de Alzheimer? Imi cer scuze celor care au rude sau prieteni atinsi de boala asta grava dar nu vad de ce un om normal ar vrea sa arate asa…

Traian si Elena au dat un refresh si apar intr-un nou stil de imagine. Infasurati intr-o atmosfera imaculata, alb, mult alb, imbracati in jeans, vin catre noi sa ne castige votul. Cu o freza care desi nu mai este o noutate, Elena ma baga in deruta. Ce-o fi vrut stilistul ala, nu stiu. Cert este ca nu mai e nici sexy, nu a devenit nici cool. Are ceva ovin tunsoarea asta si nu si-a atins scopul de a-i da un aer mai tineresc ci a facut-o penibila. De logoul lor nu am cuvinte… Nu-l ajuta nici initialele. PMP a dat apa la moara tuturor si de aici si interpretarile la indemana.

USL traieste. Scris cu pensula, cu un tremur nervos rosu sangeriu. Nu, nu e titlul unui film de groaza. E chiar mesajul PSD care vrea sa ne transmita ca si fara PNL grupul merge mai departe. OK, am inteles asta din asocierile facute cu partidele deja cunoscute pentru acest gen de tranzactie. Dar alt mesaj nu puteau gasi? Chiar nu s-au gandit la conotatiile negative? Sau o fi venit ideea de la vreun sef si nimeni nu a indraznit sa-l mai contrazica? Mai departe, celalalt mesaj “Mandri ca suntem romani” pare mai corect targetat decat orice alt mesaj din europarlamentare. Nici fotografiile din campanie nu par facute de amatori, retusuri doar acolo unde au avut nevoie. Motivele traditionale intaresc si mai mult mesajul nationalist. Nu stiu daca ma simt aparat la Bruxelles de oamenii astia zambareti de pe panouri. Nu ma fac sa ma simt in siguranta. As fi vazut o figura mai serioasa, de om care stie ca pleaca sa ne reprezinte intr-o perioada in care razboiul poate deveni realitate.

Cu fotografiile cumparate de pe bancile de imagine nu am nimic nou de spus. E o practica uzuala sa iei pe cativa euro sau lei poze royalty free. Ca a fost o gafa destul de mare sa pui poze din alte tari unei campanii care mizeaza pe romanism, asta e alta treaba. Mesajul asta nu cred ca o sa ajunga la cei care ii voteaza. Ne dau doar noua, celor din publicitate si comunicare, masura neprofesionalismului la care s-a ajuns.

Eurocampionii autodeclarati PNL nu imi trezesc nicio asociere. Mesajul si imaginea lor par asamblate in anii 90. Daca m-ar fi trezit din criogenare de la campania la care am lucrat in 2000 abia astazi si as fi vazut panourile peneliste, nu as fi simtit deloc trecerea timpului. Jucaria Prosperitate Natiune Libertate cu initialele partidului, tot din vremurile alea pare. Layoutul prafuit, cupa aurie din coltul panoului n-au nici macar farmecul unui peste de sticla pus pe goblenul televizorului.

PRM m-a dezamagit. Vadim, politicianul turbat loveste foarte slab. Lozinca “Sa zdrobim mafia” alaturi de o fotografie in care saluta sau face autostopul, n-au nicio treaba. Ar fi avut cu ce sa lucreze fotograful, dar n-a avut inspiratie sau a incercat sa-l faca sa para mai sanatos la cap. Pacat, cred ca electoratul lui se astepta la ceva mai brutal.

Am lasat la final bomboana pe coliva. Am aflat ca PNT-ul traieste! Abia aici s-ar fi potrivit lozinca celor de la USL (de fapt PSD). Dar ei de fapt “renasc pentru Romania” si ce au facut in ultimii ani nu mai conteaza. N-am vazut figuri recognoscibile, nu stiu daca au folosit vreun politician in reclamele lor. Au trecut parca 100 ani de la alegerile in care ii votam, pe ei si pe aliatii lor penelisti in lupta anticomunista.

Campania pentru europarlamentare m-ar fi lasat rece daca nu avea si componente neconventionale si aici ajung la specificul blogului pe care Marian si colegii sai il intretin. Daca v-am prins pana aici cu lectura si cu rabdarea am sa va fac cadou cele mai placute impresii din campanie. Am ras de m-am tavalit cand am vazut cascadoriile la care s-au dedat politicienii nostri cand a fost vorba de lustruirea imaginii. Fotografia geniala care il surprinde de primul ministru intr-o barca plina de vaslasi, urmarit de o alta barca incarcata de jurnalisti, cu totii impinsi in apa inundatiilor de niste jandarmi amarati, mi se pare ca dau nota finala consilierilor de imagine.

Un act de solidaritate cu cei batuti de vreme si soarta s-a transformat intr-o caterinca. Nu suntem aici pentru ca ne pasa de voi ci pentru ca vrem sa ne folosim de moment, ne transmite imaginea asta. Bai specialistilor in imagine, unde erati cand s-a fotografiat asta? In barca cu reporteri, in aia cu politicieni sau dusi cu pluta pe conducta infundata? Nu-l scuz aici nici pe primul ministru care desi avea justificare sa fie acolo, nu s-a dat jos in apa de juma de metru cand si-a dat seama de penibilul situatiei.

Si ca sa inchei povestea mea, apreciez gestul Elenei de a sari cu parasuta, in cinstita zi de 1 Mai. A demonstrat ca se poate si mai rau. Am inteles in final ca suntem o masa de prosti si ca senzationalul face ratingul. Mi-am dat seama ca somnul mintii celor care fac campanii electorale nu are limite. Nu m-as mira sa se faca o noua categorie la festivalurile de publicitate, special pentru intamplarile astea.

Alex Icodin este un specialist in branding, pe treaba lui la Open View, cu o experienta de peste 15 ani in advertising, a furat meserie la Leo Burnett si Saatchi & Saatchi, Mercury si altele. La “altii” a lucrat campanii de imagine pentru Bergenbier (Ziua Barbatului), Tide, Bonux, Cristim, Elite, Primola, Ciuc, Coca-Cola si altii. In ultimii 6 ani la Open View a lucrat proiecte de branding alaturi de colegii lui pentru Doncafe, Life Care, Biologistics, Coca-Cola, Burn, Illy, Campina, Milli, Beiersdorf Nivea si a ajutat multe start-upuri sa-si inceapa activitatea cu o identitate si produse faine.